Specie ierboasa anuala, inalta de 30 – 60cm, este raspandita in general in Asia de Sud si in regiunea mediteraneana. Medicii egipteni (consemnat in papirusul Ebers 1500 i.H), medicii arabi si indieni foloseau semintele de Schinduf pentru tonifierea organismului, marirea secretiei de lapte la femeile care alapteaza si la vindecarea ranilor. Femeile egiptene mai firave se hraneau cu semintele plantei pentru a castiga in greutate si a fi mai atragatoare. Tot semintelor li se atribuiau efecte afodiziace, trezind senzualitate nativa, amplificand erotismul si stimularea glandelor sexuale.
Toate aceste utilizari au fost extinse pentru efectele aperitive, depurativ-diuretice, stimulente neuromusculare, antiinflamatoare, cicatrizante. Folosirea in dieta experimental a 25g seminte de Schinduf pulverizate, zilnic, a dus la o semnificativa reducere a colesterolului total si in special al LDL-ului si a trigliceridelor. Toate forurile de specialitate – europene si din alte tari – recomanda preparatele standardizate pe baza de Schinduf pentru proprietatile secretolitice, hiperemice usor antiseptice, hipoglicemice si hipocolesterolemiante.Numele arab “hulbah” este derivat din radacina HLB cu semnificatia “lapte”, ceea ce se explica prin actiunea galactagoga a plantei cunoscuta in medicina populara. In multe tari din sudul si estul Asiei numele plantei are la baza denumirea araba.
Administrarea extractului din seminte de schinduf in perioada alaptarii este extrem de benefica. Pe langa faptul ca ajuta la sporirea cantitatii de lapte, aceasta planta ajuta la mentinerea sanatatii mamei, imbunatatindu-i apetitul si metabolismul.
Semintele (boabele) uscate ale schindufului contin: apa (12%); glucide si muco-glucide energetice si de balast (30%) – stahioza, amidon, galctomanani (acestia, in contact cu apa, formeaza mucilagii), celuloza; saruri minerale; vitamine – B1, niacina (provitamina PP), colina, caroten (provitamina A), etc.; aminoacizi liberi si protide (25%); alcaloizi piridinici – trigonelina, gentianina; glicozizi si agliconi liberi – saponozide, rutozid; fitosteroli (9%) – lecitina, acizi grasi mono si polinesturati, fitine; uleiuri volatile – cumarina; substante organice sulfurate (dialil-disulfidoxul); tanin; saruri minerale – fier, fosfor, magneziu. Acidul nicotinic (niacina) se afla sub forma de metilbetaina a niacinei si reprezinta 0,4% din masa semintei.
